Je suis Enesco

Un produs „Despre Opera”

Rapsodiile Române de George Enescu (2)


Articol preluat de pe blogul Folclor muzical românesc, al confratelui Sergiu Sora, cu care am colaborat în mai multe rânduri.

În articolul anterior am încercat să creionez mai mult temele dominante din prima rapsodie (Am un leu, Hora lui Dobrică, Mugur, mugurel, Hora morii și Ciocârlia), în ordinea apariției lor, care, de altfel, au fost preluate și menținute în conștiința publicului de generațiile de mari lăutari care s-au succedat în sec. XX (Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Nicu Stănescu, Victor Predescu, Ionel Budișteanu etc.), prin concertele și înregistrările lor. Alte teme identificate sunt Hora, Ciobănașul, Sârba (care toate trei se reiau, dar Ciobănașul într-un tempo mai alert), un fragment foarte scurt din marșul militar Drum bun – compus de Ștefan Nosievici (1833-1869), pe versuri de V. Alecsandri -, Banul Mărăcine și Jumătatea de joc, la care avem și o variantă din 1975 interpretată de Mihai Botofei, viorist din Moldova, mai precis loc. Munteni, județul Neamț. Iată că în noianul de melodii urbane, abia spre final s-a strecurat și una de sorginte rustică, din Câmpia Moldovei.

Călușer

Banul Mărăcine este un joc popular stilizat, introdus în mediul intelectual urban (saloane, școli) din Transilvania în anul 1855 și răspândit în toată țara, în urma unei culegeri de folclor pe care au efectuat-o Iacob Mureșianu (poet, publicist, muzician, academician, politician, trăit în perioada 1812-1887) și Ștefan Emilian (profesor de desen, arhitect, pianist) de la călușerii ardeleni Ion Călușeriu și Simion Ciugudeanu din Arieș, Mureș. Denumirea este pusă în legătură cu legenda popularizată de Vasile Alecsandri despre eroul cu același nume. Melodia acestui joc este una dintre cele mai vechi melodii de dans ce au fost consemnate în tabulaturile din sec. XVI-XVII (cea pentru lăută a lui Jan de Lublin și cea pentru orgă a lui Ion Căianu) – fapt ce a favorizat cariera cultă și semicultă ulterioară – și a cunoscut o răspândire mai largă decât teritoriul propriu-zis al țării, în zone (precum Podhale din sudul Poloniei) unde păstoritul și haiducia au fost îndeletniciri ale populațiilor de origine românească, ceea ce a conferit melodiei denumiri ca dans păstoresc sau dans haiducesc.

Neexistând încărcate pe internet toate melodiile celei de-a doua rapsodii, pentru a ilustra postarea m-am gândit să fragmentez o înregistrare a acesteia în teme separate. Ca proveniență, ele diferă foarte mult de cele ale primei rapsodii, fiindcă majoritatea sunt melodii pastorale moldovenești, culese de la oamenii satului, nu de la lăutari, neavând neapărat și o poveste sau o istorie cunoscută. Acesta este și motivul pentru care va părea ca o banală enumerare și nu ca o descriere a lor.

Rapsodia Română nr. 2, fiind în antiteză cu prima și având un material tematic mai restrâns, redă o atmosferă nostalgică, de baladă, începând cu Sârba lui Pompieru (lăutarul Costică Pompieru, pe numele adevărat Candeanu, născut pe la 1830, și acesta originar din Ploiești). Mai jos avem interpretarea marelui violonist Grigoraș Dinicu, despre care Viorel Cosma relatează că și-a susținut examenul de absolvire al Conservatorului în 1906, printr-un recital la Ateneul Român, „înarmat cu vestita vioară a lui Costică Pompieru”!

Se continuă cu tema, nefolclorică de data aceasta, Pe o stâncă neagră (legenda istorică Muma lui Ștefan cel Mare, de Dimitrie Bolintineanu, publicată în 1865), a cărei muzică a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher (1823-1898), binecunoscutul compozitor al Horei Unirii. Această temă se va relua spre final, împletită cu fragmente din Sârba lui Pompieru.

De aici, urmează melodiile țărănești despre care vorbeam la început. Prima dintre ele, Bâr oiță, bâr,

doina de jale Văleu, lupii mă mănâncă

și vesela melodie Țânțăraș cu cizme largi, care dizolvă atmosfera tragică, creată de doină. Parcă i s-ar potrivi de minune versurile „Ciobănaș la oi m-aș duce, ciobănașule, / Dar nu-mi place urda dulce, ciobănașule”

Ca ecou pentru prima rapsodie, compozitorul a reluat la final tema Ciocârlia (doar un fragment din ea).

Și finalul subtil și sublim…

„O melodie și în special o melodie populară are o armonie a ei, firească, singura care o completează. Orice altă armonie riscă să-i altereze caracterul, să-i schimbe semnificația. După mine, armonia naturală a unei melodii care este a tuturor, este și ea a tuturora. Singurele originalități care nu amenință să desfigureze melodia sunt transcrierile acesteia pentru anumite grupuri de voci sau instrumente, sau de voci și instrumente, precum și introducerea extrem de prudentă și discretă a unor ornamentații contrapunctice în caracterul melodiei, cu condiția ca aceastea să nu îngreuneze îmbrăcămintea armonică ce o învăluie. Cu cât o melodie populară este prezentată mai simplu, cu atât mai viu strălucește în toată frumusețea ei.” – George Enescu, iunie 1942

„Dacă Rapsodia I, prin exuberanța ritmurilor ei de dans, prin strălucirea coloritului ei orchestral, este în mod clar o imagine muzicală a unei petreceri populare, cea de-a doua Rapsodie ni se înfățișează ca o frescă istorică din trecutul nostru zbuciumat.” – Zeno Vancea

Bibliografie

  • ***: Dicționar de termeni muzicali, Ed. Enciclopedică, București, 2010
  • ***: Romanian Călușeri, eliznik.org.uk
  • Bentoiu, Pascal: Masterworks of George Enescu. A Detailed Analysis, traducere în engleză de Lory Walfish, Scarecrow Press, S.U.A., 2010
  • Cosma, Viorel: București: Citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950), Ed. Fundației Culturale Gh. Marin Speteanu, București, 2009, p. 180
  • Cosma, Viorel: George Enescu în memoria timpului. Evocări, amintiri, însemnări memorialistice, Ed. Casa Radio, București, 2003, p. 78
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Aprilie 4, 2015 de în Muzicologie, Nou şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: