Era Duminică, 10 Septembrie, la Sala Mare a Palatului
Enescu – Simfonia nr. 1 în mi bemol major op. 13
Saint-Saëns – Concertul pentru violoncel nr. 1 în la minor op. 33
Rimsky-Korsakov – Suita simfonică op. 35 „Sheherazade”
Münchner Philharmoniker
Dirijor: Valery Gergiev
Solist: Andrei Ioniță – violoncel
Concert maestru: Lorenz Năsturică-Herschcowici
Am fost mereu să-l văd pe Gergiev dirijând la Festival, măcar la unul dintre concerte. Indiferent cât de discutate sunt apoi interpretările sale, în primul rând e vorba de personalitatea sa. Și de ubicuitatea energiei sale care-l aduce uneori aproape de Karajan, inclusiv în ceea ce privește contradicțiile, dar și indeniabila sa anvergură .
A fost mai întâi prima Simfonie a lui Enescu, cea a cărei inconfundabilă temă inițială era pe vremuri genericul Festivalului. Printre muzicologi această temă, precum și dezvoltarea care urmează, a provocat o dispută fără sfârșit privind influențele pe care compozitorul le-a integrat de la alți…
Vezi articolul original 736 de cuvinte mai mult