Je suis Enesco

Un produs „Despre Opera”

Lupu/Barenboim, Ziua 2: Poetul și expertul în algebră


Luni, 2 Septembrie 2013, la Sala Mare a Palatului
W.M. Mozart – Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol Major K365
G. Verdi – “Quattro pezzi sacri” (Ave Maria; Stabat Mater; Laudi alla Vergine Maria; Te Deum)
Radu Lupu (pian), Daniel Barenboim (dir.), Staatskapelle Berlin, Corul Filarmonicii „George Enescu” (Ion Iosif Prunner – maestru cor), Laura Chera (soprană)

A doua zi de regal, cu Radu Lupu și Daniel Barenboim. A fost parcă și mai multă lume decât ieri, Sala Palatului gemea de public. Demonstrația de ieri din Piața Universității continua și azi, cu efective reduse, la fel cum și parada VIP-urilor de la festival parcă se mai domolise și ea.
A fost un concert în două părți, cu două jumătăți diferite. Nu mă refer strict la program, așa cum e probabil destul de evident, ci mai degrabă la cum a decurs spectacolul.

Mai întâi a fost Mozart și Concertul pentru două piane, cel mai așteptat. Pe bună dreptate. De data aceasta, lui Radu Lupu i s-a alăturat și pianistul Daniel Barenboim, care a și dirijat excelenta falangă berlineză. Amândoi pianiștii au locuit muzica pentru pian a lui Mozart și o fac în continuare, întorcându-se la partiturile lui, ca la prima iubire. Așa cum te întorci într-o casă în care ai stat multă vreme, fotoliului din piele pe care ai zăbovit adesea îi poți mângâia suprafața, cu tandrețe, sau, dimpotrivă, îi poți strânge cu putere cotierele în mâini, așa cum obișnuiai de atâtea ori. Așa au cântat și cei doi. Dacă Radu Lupu mângâia clapele cu o tușă de o tandrețe infinită, Daniel Barenboim îi răspundea cu rigoare, dar și cu un spirit mozartian autentic. Un poet își găsea răspunsurile în sunetele produse de un matematician. Iar Staatskapelle Berlin era redusă la jumătate din efectiv pentru a se acorda muzicii secolului XVIII. Nu a fost deloc greu pentru nimeni să-și imagineze cum Wolfgang Amadeus și sora sa Nannerl delectau lumea și se delectau pe ei înșiși răspunzându-și în toate temele de o frumusețe naivă ale primei părți. Dar sunt convins că azi, dacă Amadeus ar putea călători în timp și l-ar asculta pe Radu Lupu, ar fi măgulit de sensibilitatea atingerii sale, care a fost imortalizată și pe un celebru disc în care partenerul său era Murray Perahia. Ceva îi lipsește lui Barenboim pentru a fi perfect, ceva greu de definit, din zona inexprimabilului, a subiectivului, acel ceva care te face să vibrezi. N-a fost nici o problemă, pentru că partenerul său avea metafizica interpretării din plin, compensând orice ariditate. În partea a doua, care începe cu acele sunete de oboi, atât de specifice lui Mozart, câteva note care plutesc peste toată orchestra, continuate apoi de cele două piane, Radu Lupu a atins perfecțiunea. Și prima parte a serii s-a terminat cu două bisuri extraordinare.

Radu Lupu 2

Quatro pezzi sacri, cele patru lucrări (scurte) de muzică sacră ale lui Verdi au fost altceva. O interpretare unitară, deși compozițiile nu sunt patru părți ale aceleiași lucrări, iar a treia dintre ele, Laudi alla Vergine Maria, are versurile în italiană, nu în latină și este o piesă corală la fel ca și prima parte, Ave Maria. Verdi nu a fost un apropiat al bisericii, a cărei ipocrizie i-a repugnat (ce dovadă mai clară decât Il Grande Inquisitor s-ar putea găsi?). Stabat Mater nu este dezvoltat foarte mult, versurile sunt subliniate muzical oarecum în grabă.
Corul Filarmonicii „George Enescu” este obișnuit cu muzica romantică, dar mai puțin cu muzica sacră, pentru care nu are nici educația și nici tradiția necesare. Îmi e greu să cred că oamenii aceia știu despre ce cântă, despre care ar fi sensul cuvintelor pe care le rostesc. Drept urmare, Daniel Barenboim a gesticulat aproape pe toată durata concertului încercând să tempereze elanurile ansamblului, să nuanțeze acolo unde se mai putea. Recent, dirijorului de la Teatro alla Scala i-a apărut CD-ul cu Requiem-ul lui Verdi, în care ansamblurile de la teatrul milanez acompaniază un cvartet de soliști strălucitori. Discul a fost primit cu păreri împărțite, dar am reținut una care spunea că dirijorul s-a ascuns sub scuza unui cor mare ca să-și mascheze lipsa de imaginație. Mi-am amintit de această remarcă, pentru că și azi a făcut exact acest lucru. Muzica a fost profană, iar nu sacră, nu pentru că ansamblul vocal nu avea tradiția necesară, ci pentru că dirijorul n-a putut să facă ceea ce a făcut Jin Wang acum câteva luni când a dirijat Requiem-ul, un succes indiscutabil, tocmai de la un dirijor asiatic, ce n-ar trebui să aibă mare lucru în comun cu muzica creștină (mai țineți minte cât de suav s-a cântat atunci Introit-ul?). Să zicem că a lipsit timpul pentru mai multe repetiții și că muzica din Quatro pezzi sacri este mai puțin inspirată decât cea a Requiem-ului. Până la urmă a fost și o rază de lumină, aceea din vocea Laurei Chera din finalul Te Deum-ului, remarcată copios de Barenboim și cred că și de public.

Dar lucrurile n-au rămas așa, ci au mers spre mai rău. Bisurile acordate cu generozitate (trei!) de dirijorul argentinian au arătat fața cabotină a lui Barenboim și chiar un gust îndoielnic pentru efectele de cea mai facilă sorginte. Nu vreau să detaliez prea mult, aș afecta impresia generală care nu a fost deloc rea. Dacă dirijorul a încercat să atragă atenția asupra lui în primul rând, a reușit asta cu siguranță, și în fața unei săli în delir care abia aștepta un semnal ca să înceapă să aplaude ritmat (mai lipsea un Marcel Pavel pe scenă) și în fața celor dezamăgiți de recursul la populism. Verdi nu e Strauss, așa cum nici uvertura la I vespri siciliani nu e Marșul Radetzky, chiar dacă orchestra a părut să răspundă impecabil tuturor comenzilor de manej.

Oare dacă bisul ar fi fost Dies Irae din Requiem, cum ar fi fost? Dar cine sunt eu, să judec?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: